miercuri, 13 septembrie 2017

„Câmpia din noi”- Tudorița Tarniță- Editura InfoEST, Brăila 2017

Editorul Mihai Vintilă ne-a trimis un pachet de cărți apărute la editura InfoEST, Brăila. Am ales-o pe cea semnată de Tudorița Tarniță, „Câmpia din noi ”
Debutul târziu, în volum, o onorează pe autoarea  iubitoare de câmpie.
În prezentarea scurtă de la pagina a doua suntem informați că a publicat nu doar în revistele locale, din arealul Brăila-Galați, „Analele Brăilei”, „Dunărea”, ci și în reviste de top, „Luceafărul”, „România literară”, „Flacăra”, „Vatra”. 
Volumul însumează poezie în vers alb și poezie cu rimă.





din volum:
DE DUNĂRE

În mine ard izvoarele nebune
Și plopii tremură-a uimire
Când versul, rostuit în rune,
Îmbracă hainele de mire.

Mă scald în ploile de grâne
În fiecare primăvară,
Când mieii albi se-ntorc la stâne
Și visu-n bobul de secară.

...Și rup din miezul dulce-al pâinii,
Mă-nfrupt din el ca dintr-o soartă...
Iar când se-ntrec în zbor lăstunii
O vâslă tainică mă poartă.


PE MAL...

Într-o pădure nechemată,
O șoaptă din copilărie
Mai plânge-n clopotul de liniști
Cu cerbi goniți dinspre câmpie.

În palmă colindând iubirea
O dimineață ne-ntâmplată
Mai strigă-n plopii arși de vise,
Mai dă în clocot înc-o dată...

Se sparg tăcerile-n cuvinte
Prelinse-n lacrima senină
Și mi se reazemă de suflet
O Dunăre cu apă lină...


miercuri, 6 septembrie 2017

Corina Monea - „îmi iau pantofii, sufletul, rujul, dispar„ - premiul „Victor Frunză” - la „Titel Constantinescu”- 2017- Rîmnicu Sărat

Cu o prefață semnată de poetul Daniel Dăian și pe coperta a IV-a  cu prezentarea  scriitorului Florin Dochia, Corina Monea debutează în volum, adjudecându-și meritat un premiu la concursul de creație, „Titel Constantinescu”, la Rîmnicu Sărat cu titlul „îmi iau pantofii, sufletul, rujul, dispar”, editura Rafet.

Stilul direct, surprinzător prin  multitudinea de planuri, de asociații, bogat lexical, te ia în primire de la primele versuri.
Duminică  3 septembrie, la întoarcerea de la Rîmnic, familia Monea a făcut un popas, de o cafea, la Buzău, ocazie de a ne dărui volumul premiat. Mulțumim!
Autoarea a fost publicată și în numărul 5 al revistei Literadura.
Îi urăm succes!


Din volum :


noapte venețiană

s-au reîntors carnavalurile 
prin sistemul digestiv al fiorului, 
o invazie de șerpi calzi cu degete
își plimbă șuierul prin canalele veneției 
dintre nordul zeiesc de bărbat 
și arcul cambrat de femeie.

cu veste de salvare pe dragoste, 
într-un uragan venit fără vâsle,
ca o răsturnare de răspunsuri pe pat,
gurile își pun centuri de siguranță 
întru explorarea cerurilor lor
cu deltaplane cărnoase. 

nu are margini istoria asta
care împinge  artezian liniștea
în străzile de apă
după ce somnul și-a descălțat bărcile în port. 

qui pro quo-ul 
se strecoară labirintic 
în perfectul simplu.


  ***



punct nedumerit

peste acești oameni 
cu păsări pe limbă
ruginesc coliviile. 
locatari în pustiul cu gratii,
obosiți de singurătate, 
privesc alb, fix
cum le mor dumnezeii.

din aceste păsări 
cu oameni 
în loc de aripi,
cade zborul 
ca un cer 
în care s-a frânt gravitația.

prin acest eu cu tu
în loc de respirație,
trec toate secundele 
pe care le mai avea de murit.
în acest tu cu eu 
în loc de inimă, 
se întâmplă toate vietile
pe care le avea de durut.

pentru că toți oamenii 
și păsările, 
și pronumele 
sunt captivi jos,
într-un punct nedumerit,
ouat de un semn de întrebare.

La mulți ani, Liviu Ofileanu!
















cutia-de-chibrituri


mai cumpăr cutii-de-chibrituri.
am în vitrina cu obiecte primite cadou
o pipă din lemn de trandafir.
mă-ntorc în timp la intervale bine alese,
îndeosebi când mă satur de omul recent.

va veni o vreme foarte ciudată, îmi zic,
îți vei aminti doar momente nostalgice,
anume de clipele-n care-ți aminteai ceva.
iar a-ți aminti că odată ți-aminteai o amintire
e un grăunte de eternitate, puțin, e-adevărat,
însă gândește-te numai ce ar însemna să nu mori.

deschid cutia și scot un băț.
nu mă grăbesc să-l aprind, îl învârt de parcă-i un șurub,
treaba asta durează câteva secunde bune,
cam cât scoate usain bolt pe suta de metri.
nu mă grăbesc să-l aprind,
mereu mi-a plăcut să studiez instrucțiunile,
doar să le cunosc și nu să le dau curs.

țin cutia între degetele mâinii stângi
și pregătesc chibritul între degetele mâinii drepte.
îmi imaginez cum voi produce mișcarea:
gămălia de fosfor trebuie să șteargă marginea cutiei,
să zgârie negrul ei aspru ca o palmă tăbăcită de sapă.
e nevoie de precizia unui chirurg pentru a nu rata,
pentru a scăpăra luminița între degete.
nu mă grăbesc – fixez bine cu ochii bățul de chibrit.
țin mâinile căuș ca să apăr flăcăruia de propria-mi răsuflare
și rămân așa, nemișcat, uitând de mine.
țin cu grijă pipa de parcă am furat focul.

                                                                     Liviu Ofileanu

miercuri, 30 august 2017

„VASILE VOICULESCU – ARC DE SUFLET PESTE TIMP” - Regulament - Concurs de creație pentru elevi și studenți



Fundaţia Academica „V. Voiculescu”, în colaborare cu Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău și Asociaţia Culturală „Renaşterea Buzoiană” organizează, în ziua de 22 noiembrie 2017, cea de-a XVIII-a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie Literară pentru Elevi şi Studenţi „V. Voiculescu – Arc de suflet peste timp”. Concursul este organizat în memoria fondatorului acestuia, prof. dr. Valeriu Bistriceanu. Se va acorda un singur premiu în bani, în valoare de 500 de lei.  Celelalte premii, constând în diplome cărți și publicarea creațiilor, vor fi oferite de revistele ”Cartelul metaforelor”, ”Caietele de la Țintești”, ”Uscând o lacrimă” și ”Literadura”. Un premiu special, va fi acordat de scriitorul și regizorul de origine buzoiană Nicolae Cabel.
         Lucrările pentru concurs, constând în poezie, proză, eseu, maximum 3 pagini,  vor fi trimise în formă exclusiv electronică, până la data de 20 octombrie 2017, pe adresa: marinifrim@gmail.com cu menţiunea „Pentru Concursul <V. Voiculescu>”. Textele vor fi însoțite de un scurt CV. și datele de identificare ale concurentului. Participă numai elevi şi studenţi care nu au debutat în volum individual. Juriul va fi alcătuit din membri ai Uniunii Scriitorilor din România, numele acestora fiind prezentate după deliberare. Festivitatea de premiere va avea loc sâmbătă, 22 noiembrie 2017, ora 10.00 la Sala cenaclurilor a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău.  Câștigătorii vor fi anunțați în timp util.

                            Preşedinte,                                      Secretar,                                                                                                                      
                            Roxelana Radu                              Marin Ifrim

duminică, 27 august 2017

Alexie Mateevici - „Un vis dorit”- Medalion aniversar























Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Manuela Camelia Sava- Povestea ta - poezie


Instantaneele dimineții caută drumul spre tine 
Prin lanul aprins de gânduri pădurea se înclină când treci sunând din cornul dorințelor floarea soarelui este mireasă – toți îi sărută tălpile târziu găsești în secundarul orologiului vălul ridicat de mesenii avizi tăcerea e fecundată de ospățul anilor hulpavi tu ești mirele dansezi tăcerea se lipește de trupul tău oricât încerc să mă ascund la nunta aceasta știu că brațele tale flămânde mă vor găsi numărând câteva secole

miercuri, 12 iulie 2017

Teo Cabel-Poezii publicate în New York Magazin














Desculț

Cu picioarele goale prin ciorchinii de rouă
Am tescuit dimineața din curte

Călcâiul înfrigurat
S-a topit în aburul ceștii
Strepezite la gură de felia de lămâie

Încă nu am învățat nici la kilometrul 50
Ce-mi spune pasărea de pe ram
Dar sunetul pică undeva ca într-o pușculiță
Mă îmbrac și ies cu dimineața mea în stradă
Fiecare cu petecul lui de dimineață
Într-o lume pestriță.



Drăgaica I

Toată lumea aștepta Drăgaica
Un punct cardinal
Alaturi de Paște Crăciun și Sfântă Marie

Dacă nu îți luai teniși chinezești, tricouri, blugi
Degeaba căscai gura la femeile care defilau zâmbind pe scena circului
În chiloți și sutien cu sclipici
Nu aveai nici o valoare

Mustăcioșii bruneți
Purtând pălării cu boruri  mari
În cămăși  vișinii
Și pantofi cu cioc
Se holbau în transă
Pupilele se învârteau ca zarurile
La microfon  un pitic făcea invitații speciale
Doar pentru anumite persoane: Doamnelooor și domniiilor
Dar intra oricine plătea

Dacă îți luai teniși chinezești și blugi
Se uitau fetele altfel

Drăgaica II

Zilele acelea flutură
În bătaia timpului perdea 
Ieșită  pe fereastra prezentului
Pașii care  mă duc de fapt se întorc
Pe podul Drăgăicii
De unde se vedeau lanțurile mari
Podul pe care venea mulțime  de oameni
Vorbind tare în veritasul bucuriei
Ținând de mâna copii ce sunau în trompetele mici
Roșii, albastre,
Bătând  de podul palmei mingi învelite
În hârtie creponată  umplute cu rumeguș
Atârnate de un elastic

Venea așa din senin un nor
Descărca cisterne de apă
Curcubeul curgea  mereu ultimul
Și oamenii râdeau uzi leoarcă
Se uscau hainele pe ei
De bucurie, de tinerețe,  de bătrânețe.
Fumul de atunci era înecăcios
Fumul de  azi amar
Maturitatea  apăsătoare  zgomot de sticle sparte 
Și mingea plină de rumeguș se spărgea cand se tocea hârtia
Bunica le mătura de prin casă și din curte.

Pașii mei de atunci 
Hotar al nerătăcirii

Când te duci la Drăgaică neapărat
Să mănânci o gogoașă.



În fața ecranului

scaperi chibritul pe tâmpla tăcerii,
orașul îngheață  stâncă în noapte
noaptea băltește de haos de teamă

buzele vinete, de cuvinte sfărâmate în dinți,
dinții de făină se fac strivind cuvintele.

scaperi chibritul pe tâmpla tăcerii
se așteaptă lumina privirii
înainte de a dezlega dulăii prigoanei.
nicio lumină doar un licăr sardonic
apoi gura celui din umbră
varsă o diaree  în cuvinte frumos ambalate
în caz că
se prinde cineva
să arate că ambalajul este standard

s-au învinețit buzele de cuvinte sfărâmate în dinți
din făina dinților nu crește nicio pâine