miercuri, 12 iulie 2017

Teo Cabel-Poezii publicate în New York Magazin














Desculț

Cu picioarele goale prin ciorchinii de rouă
Am tescuit dimineața din curte

Călcâiul înfrigurat
S-a topit în aburul ceștii
Strepezite la gură de felia de lămâie

Încă nu am învățat nici la kilometrul 50
Ce-mi spune pasărea de pe ram
Dar sunetul pică undeva ca într-o pușculiță
Mă îmbrac și ies cu dimineața mea în stradă
Fiecare cu petecul lui de dimineață
Într-o lume pestriță.



Drăgaica I

Toată lumea aștepta Drăgaica
Un punct cardinal
Alaturi de Paște Crăciun și Sfântă Marie

Dacă nu îți luai teniși chinezești, tricouri, blugi
Degeaba căscai gura la femeile care defilau zâmbind pe scena circului
În chiloți și sutien cu sclipici
Nu aveai nici o valoare

Mustăcioșii bruneți
Purtând pălării cu boruri  mari
În cămăși  vișinii
Și pantofi cu cioc
Se holbau în transă
Pupilele se învârteau ca zarurile
La microfon  un pitic făcea invitații speciale
Doar pentru anumite persoane: Doamnelooor și domniiilor
Dar intra oricine plătea

Dacă îți luai teniși chinezești și blugi
Se uitau fetele altfel

Drăgaica II

Zilele acelea flutură
În bătaia timpului perdea 
Ieșită  pe fereastra prezentului
Pașii care  mă duc de fapt se întorc
Pe podul Drăgăicii
De unde se vedeau lanțurile mari
Podul pe care venea mulțime  de oameni
Vorbind tare în veritasul bucuriei
Ținând de mâna copii ce sunau în trompetele mici
Roșii, albastre,
Bătând  de podul palmei mingi învelite
În hârtie creponată  umplute cu rumeguș
Atârnate de un elastic

Venea așa din senin un nor
Descărca cisterne de apă
Curcubeul curgea  mereu ultimul
Și oamenii râdeau uzi leoarcă
Se uscau hainele pe ei
De bucurie, de tinerețe,  de bătrânețe.
Fumul de atunci era înecăcios
Fumul de  azi amar
Maturitatea  apăsătoare  zgomot de sticle sparte 
Și mingea plină de rumeguș se spărgea cand se tocea hârtia
Bunica le mătura de prin casă și din curte.

Pașii mei de atunci 
Hotar al nerătăcirii

Când te duci la Drăgaică neapărat
Să mănânci o gogoașă.



În fața ecranului

scaperi chibritul pe tâmpla tăcerii,
orașul îngheață  stâncă în noapte
noaptea băltește de haos de teamă

buzele vinete, de cuvinte sfărâmate în dinți,
dinții de făină se fac strivind cuvintele.

scaperi chibritul pe tâmpla tăcerii
se așteaptă lumina privirii
înainte de a dezlega dulăii prigoanei.
nicio lumină doar un licăr sardonic
apoi gura celui din umbră
varsă o diaree  în cuvinte frumos ambalate
în caz că
se prinde cineva
să arate că ambalajul este standard

s-au învinețit buzele de cuvinte sfărâmate în dinți
din făina dinților nu crește nicio pâine


duminică, 2 iulie 2017

Nicolai Tăicuțu -„și cum vă spuneam”-Editgraph 2017

„și cum vă spuneam” - o poveste frumoasă într-un volum de poezie. Schițele unui poet, despre lume, în arhitectura sa lirică.
Reluate din alte unghiuri, din alte anotimpuri, căutând acel ceva din denedescoperitul  lumii, din bucuria de a te reîntoarce la bucurie
de a medita la un flux de imagini și impresii, care odată trecute prin retină se perindă, în background, semințe semănate de vreme, udate de viață, încolțite inedit în momente surprinzătoare.

                                                                                  Teo Cabel











din volum:



Uneori
(fragment de baladă)

din arborele pititc
a zburat o pasăre

un fâlfâit  s-a auzit-

dar nu s-a văzut cum
din arborele pitic
a zburat o pasăre mică


cântec

din ochiul meu se desprinde
camera într-un dans în care
se aude doar foșnetul pașilor tăi
pe podeaua ceruită

pașii tăi în dansul privirilor mele
pe podeaua afundată
în pământul reavăn și rece
al câmpiei în desprimăvărare

degetele tale pe umerii mei
sânge în trestie cântătoare
umerii mei sub degetele tale
pajiștea unde mieii știu bine
că e timp de înțărcare


legănat de cumpăna fântânii

mi-am rezervat o insulă solitară
în câmpie/ și nu oriunde
ci în câmpia română

e o insulă mică
ce se arată doar
printr-o fântână cu cumpănă
și un salcâm

de fapt salcâmul
e cumpăna fântânii
iar fântâna e
rădăcina salcâmului-

se susțin reciproc
de ani buni, dar
numai simțindu-mi prezența

iar eu, din respect
în fiecare zi
trec cu gândul pe acolo
și mai scot o găleată de apă
pentru păsările cerului

miercuri, 7 iunie 2017

Secvențial- Carmen Tania Grigore - poezii- ediție bilingvă

Poeta buzoiancă Carmen Tania Grigore ne propune spre lectură un nou volum, „Secvențial”, tipărit la editura Teocora ( 2017)
Versul este economie de semn, reper de regăsire, de identificare, dar și de diferențiere; o scară pe care urci și cobori în adâncul impresiilor și al  meditațiilor după lectură. Un volum bine dozat, atât cât să te întărâte la citit, ca să te lase apoi undeva, pe o faleză a gândului în fața mării și a valurilor poeziei.
Ediție bilingvă - română-engleză - poeta ne aduce la cunoștință că traducerile au fost revizuite într-un mod valoros de doamna Alexandra Wilson-Noica.
Cuvânt-ul înainte este semnat de poeta Lumința Zaharia.   





andante prin noapte

deasupra lumii
luna își caută 
ochiul scăpat în 
măruntaiele scrisului 
zorii adulmecă
rana insomniei
liniștea se mărește gonflabil
trece de limita sincerității
și mă seduce
în direcția lui Odyseeas Elytis


exercițiu de sinceritate

nu am mușcat
din culoarea 
ochilor tăi
și totuși septembrie
ne duce de mână
în sala oglinzilor
acolo unde 
cumințenia
face fețe-fețe

o să te strig 
de la o fereastră închipuită
să aduci
ca aperitiv juraților
câteva din detaliile intime
luate cu împrumut
de la
cei mai temuți 
cămătari
ai imaginației


celui care aduce vindecarea

mă cauți ca un urs înfometat
chiar și în apa limpede a zilei
mă cauți 
nu doar în noaptea 
înfricoșatei judecăți

te recunosc de bărbat
după mâinile
care scurtează distanța
întorcându-mi vârsta pe dos

desfaci zăvoare de oase
transformi neliniști în
bucurii fundamentale
culegi singurătatea
din trupul împuținat
apoi deschizi cerul
prin care trecem îmbujorați
legați
de un vers


vineri, 19 mai 2017

„Mergi Înainte” - Paulina Georgescu - Editura Teocora 2017

„Mergi înainte”, un tilu de carte, a doua, a Paulinei Georgescu, un exemplu că literatura este abordabilă la orice vârstă, nu doar ca cititor  și ca autor. După primul volum„Jocul inimii-Jocul minții”, acesta completează imaginea de asamblu al unui fenomen social, acela al omului singur care își caută un mod de a evada într-o lume virtulă, mai mult de nouăzeci la sută, Facebook-ul.
Poate fi citit și aparte fără a se considera o continuare obligatorie din primul. 
Volumul are doar o sută de pagini. Este acel tip de carte pe care îl poți citi oriunde. 
Apărut la editura Teocora 2017, cartea are un tiraj foarte mic pentru a junge la cititori, dar ar putea fi postată în format digital.  
Diversitatea vieții și a experiențelor personale fac ca un om să aibă ce spune. Vârsta poate să îl determine pe om să identifice sau să reactualizeze vechi probleme pe care datorită supărarii, durerii, le-a ascuns. Autoarea identifică neșansa omului care poate cădea în capcana escrocheriei sentimentale și nu numai, dar și poziția omului constructiv, cu suflet, identificând și problemele altora.  Lumea este un schimb permanent de probleme, o rezolvare prin și cu oameni. 
Nu se bate câmpii. Deși ficționalul este bine întrețesut, verosimulul își păstrează substanța și ordonează textul cu sobrietate și familiaritate în același timp.
Cartea  poate fi un best seller ajuns pe mâna unei edituri bune. 
Felicitări Paulina Georgescu!   
                                                                                                                                      Teo Cabel

miercuri, 10 mai 2017

„Cinci degete” - Mihaela Meravei

Mihela Meravei ne-a trimis  volumul cinci degete, editura EX PONTO, Constanța, 2017
Prefața este semnată de  scriitorul Ovidiu Dunăreanu.

Cinci degete avem la o mână. Diversitate în unitate.
Un volum confesiv. Un volum al meditațiilor personale, expuse pentru identificare/ simțire cititorilor?













Din volum:

încredere

când m-am rătăcit în miez de viață
orbecăind prin pădurea simțurilor
fără să mai îmi aflu poteca
ți-ai presărat grijile
pe liniile palmelor
să-mi lumineze drumul înapoi

după care ai lipit afișe cu noi
pe copaci și pe case
în piață și autobuze
la spital și poliție

acum aștepți
cu nasul turtit de fereastră
întoarcerea fericirii


în deșertul de zăpadă

lumina se târăște prin tranșee
săpate în munți de alb
intră în case palidă

oamenii merg agățați
de cabluri ca locomotivele
scot aburi

din adâncul lugubru
se aud animalele cum țipă
nici morții nu se mai strică
îmbălsămați de ger
foamea i-a înțepenit uluită

pe turla bisericii
derdeluș
plin de copii jucăuși

în deșertul de zăpadă
Dumnezeu se întreabă
la primăvară vor avea loc
cu toții în Arcă

„Omega Femina”- Ramona Müller - dublă lansare de carte

Volumul „Omega femina”, editura Singur, va fi lansat vineri 12 mai la „Casa berarilor”, Buzău, ora 17.
Pe coperta IV semnează criticul Daniel Cristea Enache (invitat special) și Ion Țoanță.
Lista invitaților este completată de Odilia Roșianu și Paul Iulius Negoiță.

Cartea are  trei fascicole: Crevasele singurătății boeme, Ecuatorul cuvintelor și Infuzii sentimentale-post scriptum.











Din volum:

Paralele îmbrățișate

trupul meu sfâșiat
bucată cu bucată
gladiator rănit
răstoarnă clepsidre
pe neașteptate

dune de timp
își pierd în noi nisipul

atâta vânt
și câtă singurătate
în îmbrățișarea noastră

triste poeme mor
pe eșafodul zgâriat de rime
se miră și coralii
din Orientul
tăcerilor sacrale

învăț mersul înapoi
în altă emisferă
cu reflexii de zbor

am fost cândva
pasăre de migrație



Ai timp pentru timpul meu?

În septembrie
mă strecor
prin cotloanele
verii uitate
și vântur
nopțile
ce mă îmbracă
în rășini de chihlimbar.

Te poți înălța
până la ștreașina lunii
să-mi vindeci
insomnia?
Recunosc
absența ta
când
nu te pot așeza
în mine.

Ai timp
pentru timpul meu?

( Crevasele singurătății boeme)


Al doilea volum  se numește Rapsodie  în mov. ( bilingv-româno-german)
Un volum colectiv, semnat Ramona Müller, Ion Țoanță și Renate Müller
Succes!










vineri, 5 mai 2017

Aniversare - Sorin Călin!

La mulți ani, dragă Sorin! Îți dorim multă sănătate și să continui „zăngăneala” literară! Succes și multe bucurii!
Cu drag, echipa de redacție a revistei Literadura!

joi, 27 aprilie 2017

„euforia din timpul greața de după”- antologie îngrijită de Claudiu Komartin

O carte de colecție care onorează orice bibliotecă.
Un volum de calitate literară și grafică excepțională!
Poeti antologați: Virgil Mazilescu, Nora Iuga, Ion Monoran, Angela Marinescu, Iustin Panța, Octavian Soviany, Mariana Marin, Andrei Bodiu, Vasile Vlad, O. Nimigean.
Cartea cuprinde zece gravuri semnate Ana Toma și este publicată de Editura Fundației Interart Triade (Timișoara)
 

Mulțumesc Claudiu Komartin pentru acest dar!

marți, 11 aprilie 2017

„Într-unii cresc copii...” - Poezii - Adrian Botez



















 CU TATĂL MEU

mă cert cu Dumnezeu ca să mă-mpac -
ca Tată fiului – El stâmpără-mi simbrìa:
când plodul tău se-nhaită cu vreun drac
îi schimbi – la fund şi la urechi…”chimìa”!

de câte ori mă rătăcesc în Bine
de câte ori tot bombănesc spre Tine
îmi caut Învăţătorul de Albine:
Cuvântu-mi arde-n mierile senine!

Părinte – Frate – Scut de Dumnezeu
în Tine îşi ştirbesc golanii pràştii
atunci când piatră-azvârl spre pieptul meu

Tu le schimbi arma-n scăpărări de aştri…
…cu Tatăl meu veghez – din zori – Grădina
din aşchii-raze-nchipuiesc Lumina!
***
                  
DISCUŢIE PE STOMACUL GOL

“-omul acela a crezut că va trăi – chiar cu o
zi înainte de a muri!
“-chiar aşa?  - a crezut că va trăi – chiar cu o
zi înainte de a muri?
“-da – să moară mama – chiar
aşa!
“-las-o pe
mă-ta!  -…şi
zi-mi mie altceva (…phi! – ce-mi mai
ghiorăie maţele…bine – nevastă – deci n-ai avut
vreme să-mi faci aseară
pachet – hai?...lasă-lasă…ne vedem noi
diseară…): …dar – cum îţi ziceam -
în dimineaţa zilei când a murit – ce anume oare a
aflat el – de şi-a schimbat părerea – pe una de
moarte? – de ce nu s-a uitat la
cer – să vadă cât de-nvăpăiat
este – de ce n-a ascultat păsările din
pomi – care te asurzesc cu cântecele lor de
bucurie? -  de ce n-a privit
liliecii-nfloriţi…că-i
primăvară – bă! - …de ce l-a apucat – aşa - taman
în dimineaţa aceea – gândul de
moarte? – de ce? – eu asta mă-ntreb – şi nu-s
dumirit deloc!
“-păi…vezi tu… - …mda…phieu ştiu…  - bă…nu mă
pricep nici eu…
“-…lasă – bă - că nu te pricepi tu şi la
altele – unde chiar ar fi trebuit să
te pricepi…(…băi Firfirică – un' te
duci – de-alergi aşa ca după
tren  - bă? – aaa – la <<Fast Food>> la Chioru' ? – păi zi-i
aşa…Firfiricus dragule…păi uite - ia-mi şi mie ceva de
crăpelniţă … uite
banii  - ce să-mi iei?-  păi - un hot dog…
…ceva – că
leşin de foame – zău!)  -…unde ajunsesem? – aaa
da…stai aşa că-mi adusei aminte – nu
mai da din umeri - ca handicapatul! - …aşa… dar
zi-mi tu mie una: şi de ce
trebuia el să moară – tocmai în
ziua următoare zilei când credea în
viaţă?!
“-da – poate că ai – şi tu - ceva
dreptate…nu-mi dau seama ce-o fi
fost în
capul lui…”
“-…paie! – îţi spun eu!...paie! - …şi de ce
trebuia – neapărat – să
moară – în ziua când a murit? – oamenii
nu trebuie să moară – ei sunt
zei!
“-dar de ce numai omul nu trebuie să
moară?! – animalele nu sunt – şi ele – creaţii ale
Lui Dumnezeu – deci
copìi ai Lui Dumnezeu? – cu ce e mai
copìl al Lui Dumnezeu – un om – despre care se
ştie – de-acum – cât de ticălos
este – şi egoist şi trădător şi mincinos 
şi…? - decât un pui de ciută sau
decât un bou din cireadă – ascultător şi
muncitor pe brazdă – cât e ziulica de lungă…mai exact – cât
e ziulica  oamenilor de la crâşmă – care beau - chefuiesc şi-o
bat în cap…?!
“-dar omul este
creaţia zilei a şasea…nu ca…!”
“-chiar aşa! – omul este creaţia zilei a şasea – deci
e făcut numai din resturi şi din
vechituri – numai bune de-azvârlit la gunoi! – nici nu ştiu
dacă Dumnezeu prevăzuse – încă de pe atunci - de
la-nceput - coşul de gunoi…”
“-mda…îţi dai seama ce măreţ ar fi fost
omul – dacă Dumnezeu ar fi avut
inspiraţia să-l facă în
prima zi a creaţiei sale? (…mersi – băi Firfirică – să ai
parte de
mă-ta…stai – nu-mi mai da restul…că-s
sătul  - până peste cap - de
resturi!)”
“-nu – eu cred că Dumnezeu ştia foarte
bine ce catastrofă va
ieşi – oricum – ori în prima – ori într-a
şasea zi a creaţiei Sale – şi într-adins a
amânat toată
afacerea…a tot tras de
timp – până s-a făcut
de-a şasea…!”
“-de ce – bă - deşteptule? - ca să nu strice cumva fasonul
creaţiei chiar din prima
zi – şi să nu-şi strice cheful…? - …ăăă?”
“-cheful ca cheful – dar s-ar fi îngreţoşat
El - <<din prima>> - şi s-ar fi lehămetit – chiar
de la-nceput – chiar înainte de a se apuca de
făcut – de creat
ceva...”
„-dar – în definitiv – de ce a ţinut Dumnezeu ăsta – morţiş
să creeze lumea – să creeze
ceva? – nu putea face
altceva?”
„-mda – vezi tu – de aia se zice că omul a fost făcut
după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu – că
are mişcoriciul ăsta – de tot trebuie să
facă el ceva – bun-rău – dar să
facă...”
„-n-are stare – dom'le...şi pace bună! – de aia uită el de
toate alea importante – se ia cu
toate fleacurile - şi
nici nu se gândeşte – în timp
util – la
moarte (să zicem - de-un
par examplu - nu?!) -...da...nu se gândeşte el
la moarte - şi
deodată – hop! – şi vezi că
nu mai e...”

...şi toată discuţia asta – care a ajuns  - după cum
vedeţi şi singuri - la
cel mai înalt nivel
intelectual – se iscase numai pentru
că Dumitru  – omul de serviciu de la
instituţie şi – ca o a doua lui
slujbă (...că nu s-ajungea cu banii şi avea copìi
mulţi!) - Gunoierul Oraşului – da – Dumitru-Gunoierul - care
avusese cancer în
gleznă (ca Ahille!)  - ultimul
stadiu –  tocmai cu trei zile-n urmă
 dăduse colţul” (şontâc-şontâc...) - murise...sau
 mă rog - „se dusese la
ceruri” (...deh – 'i mai uşor să zbori prin
leruri...)...care cum vrea să
zică  şi scurmă – că tot aia-i – până la
urmă...

...bă – ştii una bună? - ...cineva tocmai îmi
zice – la celular - că l-ar fi văzut pe Dumitru-Gunoierul – pe
stradă – acu' o oră – şi mai zice că n-avea cum să-l
confunde – doar ştii că avea obrazul drept
plin de negi cât nucile de
dulceaţă... (...iar pe partea cea
stângă – avea ca o
ceaţă...) - ...auzi dom'le obrăznicie şi
neseriozitate pe el! – ...păi
când zici că faci
ceva – ţine-te-n mă-ta de
vorbă – tâmpitule şi
găinarule! – nu du oamenii cinstiţi cu
preşul... rostogol... - ...da – cică a-nviat – da - ...băi
să fie! - şi
ăsta a luat-o  - mototol - nici una nici două - cu
înviatul – ca
Hristos...de
dimineaţă – pe
stomacul
gol...
***
             
MISTICA PETALEI

au înflorit iar pomii – dar eu nu i-am văzut
întors fiind din bezna pivniţei de-infern
lumea nu-şi pierde-obişnuinţa Florii din Eden
tenace – iscă focul viu - necunoscut

au înflorit iar pomii – Frumosul e în lume
dar mèritul musteşte în vâlvătăi ascunse:
petale – mistice silabe-s în genune
iar frazele rămân enigme nepătrunse

...de unde vii şi ce-mi mereu şopteşti
petală efemeră – veste de lumină?
de-abia te recunosc – şi te topeşti

'napoi în raiul firii fără vină...
...cât am dorit să fie primăvară
dar alfabetul tot nu-l ştiu pe dinafară...
***

MĂ SIMT ATÂT DE SINGUR – CU ÎNGERII LA GEAM

mă simt atât de singur – cu îngerii la geam
de-o viaţă-mi este iarnă – ei zic că-i primăvară
din ce-are omul vòii – nimic eu nu mai am
doar nişte voci uscate – strigându-mi de ocară

afară nu există – e-o pierdere de timp
iar înlăuntru bezna îşi pune-n cap coroană
de undeva mă strigă – încòtrova mă schimb
Hristos se furişează-ntre spinii buni de rană

aş vrea să nu fiu singur – aş vrea opri Golgòta
mi-a putrezit –zadarnic – şi sângele din vine:
pe min' mă răstigneşte – nu curg licori divìne

deci nu e mântuire – din nou am greşit nota...
...degeaba pomii cântă pe strada îmbeznată:
Iuda nici nu primeşte – nici n-are cui da plată...
***

O – DOAMNE – NU CĂTA URÂT SPRE MINE

o – Doamne – nu căta urât spre mine:
tot ce-am putut – uite – pe masă-i pus
am aşteptat din voci să ţeşi jivine
şi să mă lupt – spre-a respira mai sus

n-ai luat în seamă bătătură – casă – vatră
de parc-aş fi tâlharul stângii Tale-amare
m-ai ocolit – şi-ai luat-o tot pe mare
plutind lumìni – păşind pe nori de piatră...

sunt doar un spârc – dar nu mă blestemà
aşază cuib de barză şi la poarta-mi!
...ai rupt din Carte-Ţi fila cea cu soarta-mi

mototolit-ai straşnic slova vie - grea...
...nu mă iubeşti  -  leprosul n-are vad
dar nu-nţeleg: sunt singur – chiar şi-n iad... ?
***

CHIAR NICIUN ANOTIMP NU M-A CITÌT

chiar niciun anotimp nu m-a citìt
deşi eu scris-am despre toate -
de ce s-umbreşti lumina filei fade
când nu urmează voluptuos foşnìt?

silabe am cât cerul constelàţii
dar astrològii zac – agònic – în pubèle
de-aceea-s scrum sfìntele revelàţii
de-aceea-n loc de prinţi – vin bube rele...

sunt dumnezeul făr' de credincioşi
am catedrale mii – pe post de hale
şi slova se topeşte-n somnul moale

pescarii de adânc sunt iar codòşi...
...o – biata Poezie se târăşte
iar fraza lumii se tot dezlipeşte...
***

CONTRADICŢII FLAGRANTE

pomii aprind constelaţii de flori
cât bine trimite Hristos printre noi:
nu ştim să fim cer – nu ştim să fim nori
suavul ocean de văpăi trece-n sloi...

uitat-am cu totul că fost-am Grădină:
lumină şi vise căzut-au cenuşă
toţi spânii de suflet cârmesc către tină:
printre petale – degeaba-i o Uşă...

hulubii nasc cer... – ...noi drămuim oxigen...!
lăsaţi-mă înger ori pasăre-n fire
e încă în mine ea -  Sfânta Uimire

dar e şi mânie – otrăvitul polen...
...toţi òrbii – Hristoase – atârnaţi de fiori
nu moară: înţelepţìţi – ardă-n flori!
***
                       
MI-AI DAT VIAŢĂ – NU MI-AI DAT IUBIRE

mi-ai dat viaţă – dar nu mi-ai dat iubire:
eu ce să fac cu-această jumătate
care nu are faţă şi nici spate?
nici nu mai pot – acum – să-mi ies din fire

primăveri n-au venit – toamna nu vrea să plece
nici măcar nu-mi dai vise – un vers – Poezie...
...sunt din Neamul Polar al lui Zece:
orice-ai scrie – pe stele – de-acum  - e prostìe

fluturi de noapte s-aşază pe masă
mi-au luat locul faptei înscrise în gheaţă
până şi noaptea-a-nceput să miroasă

iar mie – de mine – de voi – mi-este greaţă...
...nici càrii – nici luna – nu-mi spulberă mit
nu-i ghinion - nenoroc: altă viaţă-am trăit
***

ÎNTR-UNII CRESC COPII – ÎN ALŢII – TUMORI

într-unii cresc copìi – în alţii – tumòri
tu nu dărui nimic – te joci c-o poveste...
nimeni nu vrea  - niciodată - corăbii cu sòri:
doar n-audă moartea în sine cum creşte

nu-i linişte  - vlagă - nici cânt pe pământ
suprema confùzie: să vrei a trăì!
refuz să privesc – nu am niciun gând
o dată pe an doar cu El voi grăì...

nu-L slăvesc – nu-L implor – nu mă rog – nu-ngenunchi
din grav Termopile scăpat-am doar eu
numai eu vă pot scrie poveşti de-Inorog

plec - şi vin  - şi iar plec - când am chef: da – sunt zeu...
...sunt erou din Hristos şi vasală mi-e moartea
stau drept – în picioare – sfidând chiar şi soartea...
***

AMARĂ  - OARBĂ VIAŢĂ FĂRĂ FELINAR

amară  - oarbă viaţă fără felinar
ciobanul şi-a pierdut şi cremene şi-amnar
doar hoinărim prin munţii fără har
plânsul se-aude rar – şi tot mai rar

de ce trimisu-m-ai aici să fac de strajă?
drept falnică moşie-mi dai pustia:
nici sfânt  şi nici martir nu-s – să-ţi sap via
nimicnicia de nisip m-a prins în mreajă

pereche de-ochelari – dar nu şi ochi
un strai fără de trup – cu gaica ruptă:
îţi sunt în plus – un dop grotesc de plută

pe apele-adormirii-n dedeochi...
...nici foaie – nici condei n-am să Te scriu
şi mă tot mir: de ce mă chinui viu?
***

MĂ CAUT

mă caut – mă caut – mă
caut – necăjit că nu mai
exist

pe undeva – e drept – ţepoşi
fumegoşi - se mai înalţă Vulcanii din
duşmănia cea veche a
Văii – pe altundeva trăsnesc
Valuri de-Ocean – zilnic repetând Stâncilor toată
pedagogia Furtunii – şi – cam peste tot – răsar
cosmic furnicând epiderma solară - Stele – şi
Flori – ba chiar snopuri de
Stihuri şi
Stuhuri

dar – chiar aşa – să-mi pierd orice speranţă de
viaţă – tot adunându-mă – migălos – cu
făraşul – din toate aceste
strălucite petice – împrăştiate
pretutindeni (...sau
altele - pitite – răutăcios - pe unde nici
nu ţi-e gândul...)?

...şi la urmă – după toată ne-sfinţita mea
trudă - iar să
scap făraşul din mână – auzind
strigătul bubuitor - de Miner Puşcător (Cerescul
Miner!): „Fereà! – curând – prăbuşim
totul – iar
aici - NOUA lume!”...?!

...nu – mersi – de-acum am ajuns o
fantomă prea
făţiş-scârţâiş reumatică - şi
exasperant de bătrână...!

deci – incognito (cum numai
strigòii ştiu să se
picteze-n vermìnă!) - curând voi pleca spre-o
de mult pensionată
Stea-Balerìnă – cu Alzheimer
la splină - cu vechi vìcii şi imemorială - turìstică
vină
***

         Adrian Botez